Pubblicato in: Uncategorized

Mama Săracilor

“La mamma dei poveri”

Text: pr. Victor-Emilian Dumitrescu

 

Pe-ntinsele plaiuri de soare scăldate

O rază de sus, de la Domnul s’abate

Şi cade într-o ţară de sfinţi ca să fie

O stea ce se naşte-ntr-o umilă familie.

*

Nu are nici rang, nici origini de frunte,

E doar o fetiţă chemată să-nfrunte

De mică, o lume ce crudă se-arată,

Lipsită de toate, orfană de tată.

*

În inimă însă, o flacără poartă

Şi-o voce o îndeamnă mereu ca să facă

Voinţa Aceluia ce toate le poate,

Să-nveţe prin viaţă împreun’a răzbate.

*

În suflet păstrează idealuri măreţe

Ce-i par la-nceput a fi îndrăzneţe.

Dar simte în a inimii tainică rugă

Că este menită la ele s’ajungă.

*

Soţie şi mamă îi este chemarea

Prin care învaţă să meargă pe calea

Ce trece prin crucea jertfirii supreme

 Şi duce la culmea iubirii eterne.

*

Învaţă să vadă, să simtă ca mamă

Că oricât de jalnic e omu’-n afară,

În suflet e pruncul ce are nevoie

De-o mână, de-o vorbă, de-o faţă vioaie.

*

Iar când Domnul îi cere să fie făclie

În mijlocul celor închise-n robie,

Transformă-nchisoarea cu tristele-i gratii

În lăcaş de-nchinare şi dulci meditaţii.

*

Înţelege atunci pentru ce se născuse

Şi tot ceea ce Duhul demult prevestise:

Că alţi fii şi fiice urma-va să aibă

Şi-o altă familie Domnu-i încheagă.

*

Şi iat-o pe Ana Maria Adorni

Bătând cu credinţă a Parmei răspântii

Ca planul divin negreşit să-mplinească

Oricât ar costa-o ca să pătimească.

*

Acum, când lucrarea e înfăptuită

Şi când pe altare de toţi eşti cinstită,

O, mamă a săracilor, dulce priveşte

Spre ceata ce astăzi pe urme-ţi păşeşte.

***